Începând cu Android Nougat, Google anunța includerea unei funcții ce purta numele de „Seamless Updates”, modalitate prin care telefoanele beneficiau de două partiții diferite A și B. În prima este instalat OS-ul în curs de utilizare, iar în partiția B se va instala noua versiune software. Avantajul unei astfel de funcții ar fi faptul că utilizatorul nu trebuie să mai aștepte efectuarea update-ului cu ecranul aprins, iar în cazul în care pe parcurs apare o problemă, se poate reveni fără probleme la versiunea anterioară.
Google anunță că această funcție devine obligatorie pentru toate telefoanele ce vor fi lansate cu Android 11 din fabrică. Așadar orice producător ce dorește să lanseze un telefon cu Android 11 va trebui să adopte funcția impusă de Google, altfel device-ul nu va trece testul VTS (Vendor Test Suite), ceea ce înseamnă că telefonul nu va putea fi livrat cu serviciile Google la bord.
De ce nu se regăsește o astfel de funcție pe un telefon premium precum Samsung Galaxy S20? Răspunsul face referire la costuri și stocare. Producătorilor le este frică de capacitatea de stocare de care această funcție ar avea nevoie, fișierele putând ajunge la niște dimensiuni foarte mari. Google se pare că a găsit o soluție pentru a nu exista astfel de probleme, reușind să înjumătățească memoria ocupată de „Seamless Updates”.
OnePlus este unul dintre puținii producători de telefoane cu Android la bord ce folosește funcția „Seamless Updates” încă de la OnePlus 6 până în prezent.
Se pare că producătorii vor trebui să acorde mult mai mulți bani pentru a face față schimbărilor pe care Google le aduce sau impune pentru cei ce doresc să folosească platforma Android.
